Ghilimele pentru că, vorba poetului,

Povestea ce voi spune-o

Nu este de la mine.( Melanip al lui Euripide).

„Este important de observat că singurul interes al logicianului priveşte o formă a raţionamentului, nu adevărul sau falsitatea premiselor şi concluziilor sale. Când se întâmplă ca premisele unui raţionament valid dat să fie adevărate, atunci se spune că un asemenea raţionament nu este doar valid, ci şi adecvat, ceea ce este un lucru în plus.”

Adecvare=soundness

Limbaj ↔ Lume

 ↓             ↓

Propoziţii ↔ Fapte

 ↓             ↓

 Propoziţii elementare ↔ Stări de lucruri

↓              ↓

Nume    ↔ Obiecte

„Teoria reprezentaţională a sensului” – „Corespondenţa între propoziţiile elementare şi stările de lucruri este constituită de faptul că numele din care sunt construite propoziţiile elementare denotă obiectele din care cunt construite stările lor de lucruri corespondente: aranjarea numelor oglindeşte logic sau reprezintă aranjarea obiectelor în stările de lucruri. În virtutea acestei relaţii de reprezentare, propoziţiile compuse din propoziţiile elementare au sens.”

Hence, subiectele cu semnificaţie etică şi religioasă se arată, ele nu por fi exprimate.

„Este o sarcină a cercetării empirice- în particular a psihologiei – să determine modalitatea practică în care noi legăm limbajul de lume, în experienţa şi activitatea noastră (…) Sarcina filozofiei este, în contrast, una în întregime conceptuală, de identificare a condiţiilor logice care trebuie obţinute pentru a exista o legătură logică între lume şi limbaj.”

Papa Russell opinează că limbajul este conectat cu lumea fiindcă, la cel mai elemenetar nivel, noi „numim”, cu ajutorul demonstrativelor, unităţile de informaţie senzorială care constituie contactul nostru imediat de experienţă cu lumea.

Pentru că numai discursul factual are sens, şi pentru că propoziţiile filozofiei şi logicii nu sunt propoziţii factuale, rezultă că propoziţiile filozofiei şi logicii pe care Wittgenstein le foloseşte pentru a-şi enunţa teoria sunt ele însele fără sens. Teoria sa pare aşadar paradoxală. Dar Wittgenstein este conştient de aceasta şi, în schimb, dă o descriere a ceea ce este filozofia şi, separat, o descriere a statutului logicii. Privitor la filozifie el spune:

4.111 Filozofia nu este una dintre ştiinţele naturii.

4.112 Scopul filozofiei este clarificarea logică a gândurilor. Filozofia nu este un corp doctrinar, ci o activitate. O operă filozofică constă în esenţă în elucidări. Rezultatul filozofiei nu sunt „propoziţiile filozofice”, ci mai degrabă clarificarea propoziţiilor. Fără filozofie gândurile sunt oarecum tulburi şi indistincte: sarcina ei este de a le face clare si a le delimita strict.

4.114 Ea trebuie să pună limite la ceea ce poate fi gândit şi prin aceasta la ceea ce nu poate fi gândit.

4.115 Ea va semnifica ceea ce nu poate fi spus prezentând cu claritate ceea ce poate fi spus.

•paralela cu spusul adevărului din Mitul peşterii lui Platon şi elucidarea lui Wittgenstein; mai precis privind etimologia grecescului adevăr, aletheia, din a+ lethe ( Lethe= zeiţa uitării =⁄ Menmosyne), care deci nu înseamnă propriu-zis adevăr, ci neuitare; după Heidegger aletheia înseamnă „stare de neascundere”, adică adevăr este ceva smuls prin luptă dintr-o stare de ascundere.

De asemenea, conform 4.114 (Filozofia) trebuie să stabilească limite gândirii trecând în afară prin ceea ce poate fi gândit. = a arunca scara pe care ai urcat!

Privitor la logică el spune:

6.124 Propoziţiile logice descriu schelăria lumii i fac aceasta arătând ce trebuie să se petreacă pentru ca limbajul să aiba sens.

Logica nu are nimic a face cu întrebări despre cum este lumea noastră în realitate. Sarcina logicii este aceea de a arăta care trebuie să fie structurile lumii şi limbajului pentru ca ele să se afle în conexiune. Ea arată prin aceasta care sunt limitele discursului cu sens.

6.522 Există într-adevăr lucruri care nu por fi puse în cuvinte. Ele se manifestă ele însele. Ele sunt elementul mistic.

6.45 A vedea lumea sub specie aeterni înseamnă a o vedea ca un întreg- un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat- aceasta reprezintă ceea ce  e mistic.

7 Despre ceea ce nu putem vorbi trebuie să păstrăm tăcerea.

Tractatus-ul este ca un joc de şah. But then again…isn’t everything?!

Criticile curg. În ” Cercetări filozofice” Wittgenstein respinge pe aceea a suprasimplificării şi argumentează contrariul: că limbajul este o vastă colecţie de activităţi diferite, fiecare cu prorpia sa logică. Ignorăm o mulţime de alte funcţii al elimbajului, diferite de aceea a enunţa: a sfătui, a comanda, a întreba, a promite etc.

Constanta filozofiei lui Wittgenstein: problemele filozofice deoarece înţelegem greşit logica limbajului nostru.

Variabila: ceea ce se înţelege prin „logica limbajului” dar şi felul în care pot fi rezolvate problemele cauzate de această neînţelegere de la o teorie filozofică ca în Tractatus la „dizolvarea” acestor probleme; concepem astfel filozofia ca pe o întreprindere terapeutică.